URINÁR, -Ă, urinari, -e, adj. Care aparține organelor de secretare a urinei, privitor la aceste organe; care are funcția de a forma, de a filtra, de a transporta și de a evacua din organism urina. – Din fr. urinaire.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

URINÁR ~ă (~i, ~e) Care ține de secreția și evacuarea urinei din organism. /<fr. urinaire
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

URINÁR, -Ă adj. (Despre organe, vase etc.) Care secretă sau evacuează urina; excretor. [< fr. urinaire].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

URINÁR, -Ă adj. (despre organe, vase etc.) care secretă sau elimină urina. (< fr. urinaire)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

URINÁR s. v. ploscă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

urinár adj. m., pl. urinári; f. sg. urináră, pl. urináre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GENITO-URINÁR adj. v. urogenital.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INCONTINENȚĂ URINÁRĂ s. (MED.) enurezis.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink