URETÉR, uretere, s. n. Fiecare dintre cele două canale cilindrice subțiri, membranoase, care unesc bazinetul cu vezica urinară. – Din fr. uretère.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
URETÉR ~e n. (la om și la mamifere) Canal membranos prin care se scurge urina din bazinetul renal în vezica urinară. /<fr. uretere
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
URETER- v. uretero-.
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
URETÉR s.n. Fiecare dintre cele două canale care leagă rinichii cu vezica urinară. [< fr. uretère, cf. gr. oureter].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
URETÉR1 s. n. conduct pereche care leagă rinichii de vezica urinară. (< fr. urétère)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
URETER2(O)- elem. „ureter”. (< fr. urétér/o/-, cf. lat. ureter, gr. oureter)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
uretér s. n., pl. uretére
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink