UREMÍE, uremii, s. f. Creșterea patologică a cantității de uree sau de acid uric din sânge când rinichiul bolnav nu le poate elimina în întregime. – Din fr. urémie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

UREMÍE ~i f. Stare patologică constând în intoxicația generală a organismului, provocată de creșterea excesivă a cantității de uree din sânge. [G.-D. uremiei] /<fr. urémie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

UREMÍE s.f. Creștere patologică a cantității de uree sau de acid uric din sânge. [Gen. -iei. / < fr. urémie, cf. gr. ouron – urină, haima – sânge].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

UREMÍE s. f. creștere patologică a cantității de uree sau de acid uric din sânge. (< fr. urémie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

uremíe s. f., art. uremía, g.-d. art. uremíei; pl. uremíi, art. uremíile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink