URECHEÁ, urechez, vb. I. Tranz. A trage pe cineva de urechi (pentru a-l pedepsi); p. gener. a bate (un copil). – Din ureche.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A URECHEÁ ~éz tranz. A pedepsi trăgând de urechi. /Din ureche
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

urecheá vb., ind. prez. 1 sg. urechéz, 3 sg. și pl. urecheáză, 1 pl. urechém; conj. prez. 3 sg. și pl. urechéze; ger. urechínd; part. urecheát
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink