URCÚȘ, urcușuri, s. n. 1. Faptul de a (se) urca. 2. Loc, drum care este în pantă, care urcă. ◊ Loc. adv. În urcuș = în sus, în pantă. – Urca + suf. -uș.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

URCÚȘ ~uri n. Teren care urcă (unind două puncte situate la latitudini diferite); loc în pantă; suiș. /a (se) urca + suf. ~uș
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

URCÚȘ s. v. suiș.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Urcuș ≠ coborâș
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

urcúș s. n., pl. urcúșuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

urcuș, urcușuri s. n. (tox.) primele efecte resimțite după ingerarea unui drog.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink