URCĂTÓR, -OÁRE, urcători, -oare, adj. (Despre plante) Care se agață, se urcă; agățător, suitor. – Urca + suf. -ător.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

URCĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) rar (mai ales despre plante) Care se urcă; care crește în sus; agățător; suitor; cățărător; volubil. /a (se) urca + suf. ~ător
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

URCĂTÓR adj. 1. v. agățător. 2. v. ascendent.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

urcătór adj. m., pl. urcătóri; f. sg. și pl. urcătoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink