URBÁRIU, urbarii, s. n. (Înv.) Registru oficial în care erau trecute proprietățile funciare; carte funciară. – Din germ. Urbarium.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

URBÁRIU s. v. cadastru, carte funciară, carte funduară.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

urbáriu s. n. [-riu pron. -riu], art. urbáriul; pl. urbárii, art. urbáriile (sil. ri-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink