URBANIZÁ, urbanizez, vb. I. Tranz. și refl. A da sau a căpăta un caracter urban, citadin. – Din fr. urbaniser.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A URBANIZÁ ~éz tranz. A face să se urbanizeze; a orășeniza. /<fr. urbaniser
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE URBANIZÁ mă ~éz intranz. 1) (despre localități rurale) A căpăta trăsături urbane; a deveni oraș; a se orășeniza. 2) (despre persoane) A-și însuși modul de viață și de comportare al orășenilor; a deveni orășean; a se orășeniza. /<fr. urbaniser
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

URBANIZÁ vb. I. tr. A da un caracter urban, a citadiniza. ♦ A transforma o localitate după principiile urbanistice. [< fr. urbaniser].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

URBANIZÁ vb. tr., refl. a da, a căpăta un caracter urban, citadin. (< fr. urbaniser)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

URBANIZÁ vb. a (se) orășeniza, (rar) a (se) citadiniza, a (se) târgoveți.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

urbanizá vb., ind. prez. 1 sg. urbanizéz, 3 sg. și pl. urbanizeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink