URÂȚÍT adj. v. desfigurat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

URÂȚÍ, urâțesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni urât; a (se) sluți, a (se) poci. – Din urât.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A URÂȚÍ ~ésc tranz. A face să se urâțească; a sluți; a poci. /Din urât
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE URÂȚÍ mă ~ésc intranz. A-și pierde frumusețea; a deveni urât; a se poci; a se sluți. /Din urât
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

URÂȚÍ vb. a (se) deforma, a (se) desfigura, a (se) poci, a (se) schimonosi, a (se) sluți, a (se) strâmba, (pop. și fam.) a (se) scălâmbăia, a (se) scofâlci, (pop.) a (se) hâzi, (Mold. și Bucov.) a (se) șonți, (înv.) a (se) grozăvi. (S-a ~ de tot în urma accidentului.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

urâțí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. urâțésc, imperf. 3 sg. urâțeá; conj. prez. 3 sg. și pl. urâțeáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink