UNICITÁTE s. f. Însușirea de a fi unic. – Din fr. unicité, it. unicità.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

UNICITÁTE f. Caracter unic. /<fr. unicité, it. unicita
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

UNICITÁTE s.f. Faptul, însușirea de a fi unic. [Cf. fr. unicité, it. unicità].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

UNICITÁTE s. f. faptul, însușirea de a fi unic. (< fr. unicité, it. unicità)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

Unicitate ≠ diversitate
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

unicitáte s. f., g.-d. art. unicității
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink