UMANÍSTIC, -Ă, umanistici, -ce, adj. Umanist (2). ◊ Științe umanistice = grup de științe care pun accentul pe studiul limbilor, istorie, pe cultura clasică etc. Învățământ umanistic sau secție umanistică = formă (sau secție) de învățământ bazat pe studierea științelor umanistice. – Din germ. humanistisch.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

UMANÍSTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de cultura clasică; caracteristic culturii clasice. ◊ Științe ~ce științe care studiază, în special omul, punând accentul pe istorie, filologie, cultură clasică etc. /<germ. humanistisch
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

UMANÍSTIC, -Ă adj. Umanist. ♦ Învățământ umanistic = învățământ având la bază studiul limbilor clasice; științe umanistice = științe care studiază aspectele culturii umane în general sau ale celei clasice. [< umanist + -ic].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

UMANÍSTIC, -Ă adj. umanist. ♦ învățământ ~ = învățământ având la bază studiul limbilor clasice; științe če = științe care studiază aspectele culturii umane în general sau ale celei clasice. (< germ. humanistisch)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

UMANÍSTIC adj. 1. v. umanist. 2. v. uman.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

umanístic adj. m., pl. umanístici; f. sg. umanístică, pl. umanístice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink