ULUIÁLĂ, uluieli, s. f. Faptul de a ului; starea omului uluit, uimit; uluire. Zăpăceală, buimăceală. – Ului + suf. -eală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ULUIÁLĂ ~éli f. Stare a celui cuprins de o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție. /a (se) ului + suf. ~eală
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ULUIÁLĂ s. 1. v. uimire. 2. v. stupefacție.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ULUIÁLĂ s. v. amețeală, buimăceală, buimăcire, năuceală, năucire, perplexitate, zăpăceală.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

uluiálă s. f., g.-d. art. uluiélii; pl. uluiéli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink