ULUCÍ, ulucesc, vb. IV. Tranz. A face un uluc (4). – Din uluc.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

ulucí, ulucésc, vb. IV (reg.) a netezi ulucile sau scândurile dușumelii la o casă.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ULÚCĂ, uluci, s. f. 1. Scândură groasă întrebuințată în construcții, mai ales la facerea gardurilor și a împrejmuirilor. 2. Gard din scânduri; zăplaz. – Probabil refăcut din uluce (pl. lui uluc).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ULÚCĂ ~ci f. 1) Scândură groasă din care se fac garduri. 2) Îngrăditură făcută din astfel de scânduri. /<Din uluce pl.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ULÚCĂ s. 1. (înv. și reg.) stobor, (Olt. și Munt.) ștachetă. (Gard de ~i.) 2. v. gard.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ulúcă s. f., g.-d. art. ulúcii; pl. ulúci
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink