UCIGĂTÓR, -OÁRE, ucigători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care ucide, care provoacă moartea; nimicitor. [Var.: (rar) ucizătór, -oare adj.] – Ucig (prez. ind. pop. al lui ucide) + suf. -ător.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

UCIGĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care ucide; care provoacă moarte; mortal. Lovitură ~oare. /a ucide + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

UCIGĂTÓR adj. 1. v. mortal. 2. omorâtor, ucigaș, (înv.) pierzător. (Armă ~oare.) 3. distrugător, nimicitor, omorâtor. (Substanță ~oare.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

UCIGĂTÓR s. v. călău, gâde.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

UCIGĂTÓR s., adj. v. asasin, criminal, omorî-tor, ucigaș.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ucigătór adj. m., pl. ucigătóri; f. sg. și pl. ucigătoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink