UȘURÉL, -EÁ, -ÍCĂ, ușurei, -ele, adj., adv. Diminutiv al lui ușor2. – Ușor2 + suf. -el, -ea, -ică.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
UȘURÉL ~ícă (~éi, ~éle) (diminutiv de la ușor) Cam ușor; destul de ușor. ◊ ~ de minte cu minte puțină; mărginit. /ușor + suf. ~el
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
UȘURÉL adv. v. agale.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ușurél adj. m., pl. ușuréi; f. sg. ușurícă/ ușureá, pl. ușuréle
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink