UȘURĂTÓR, -OÁRE, ușurători, -oare, adj. (Rar) Care ușurează, alină, liniștește, calmează. – Ușura + suf. -ător.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

UȘURĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) rar Care ușurează; în stare să producă ușurare; alinător. Remediu ~. /a ușura + suf. ~ător
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

UȘURĂTÓR adj. v. alinător, atenuant, calmant, liniștitor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ușurătór adj. m., pl. ușurătóri; f. sg. și pl. ușurătoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink