UȘUÍ, ușuiesc, vb. IV. Tranz. A alunga păsările (strigând „uș!”). – Uș + suf. -ui.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ușuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ușuiésc, imperf. 3 sg. ușuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. ușuiáscă
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ușui, ușuiesc v. t. a da afară pe ușă (pe cineva); a goni, a alunga.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink