PÁPURĂ, (rar) papuri, s. f. Grup de plante erbacee acvatice, cu tulpina înaltă, neramificată, cu frunze lungi și înguste, cu flori unisexuate, care crește în locuri mlăștinoase (Typha); plantă care face parte din acest grup; p. restr. frunzele acestor plante, din care se fac rogojini, coșuri etc. – Lat. *papura.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

PÁPURĂ ~i f. Plantă erbacee acvatică, cu tulpină erectă neramificată, cu inflorescențe cilindrice terminale și cu frunze lungi liniare, din care se împletesc diferite obiecte (coșuri, rogojini etc.); șovar. ◊ A căuta nod în ~ a căuta părți negative acolo unde ele nu există. /<lat. papura
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PÁPURĂ s. 1. (BOT.; Typha) (reg.) bățea, berbecuț, bucșău, culm, rogoz, șovar, (Transilv. și Maram.) spetează, (Maram.) spetie. 2. v. stuf.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PÁPURĂ s. v. pipirig.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pápură, pápure, s.f. (înv.) 1. țesătură cu fir. 2. pernă.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

pápură s. f., g.-d. art. pápurii; pl. pápuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink