TUTORÁRE s.f. (Agr.) Acțiunea de a tutora. ♦ Legare de tutore a plantei care trebuie sprijinită. [< tutora].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

tutoráre s. f., g.-d. art. tutorării
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TUTORÁ vb. I. tr. (Agr.) A sprijini cu un tutore; a propti. [< fr. tuteurer].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

tutorá vb., ind. prez. 1 sg. tutoréz, 3 sg. și pl. tutoreáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink