TUTORÁ vb. I. tr. (Agr.) A sprijini cu un tutore; a propti. [< fr. tuteurer].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

tutorá vb., ind. prez. 1 sg. tutoréz, 3 sg. și pl. tutoreáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink