TUTELÁT, -Ă adj. (Jur.) Aflat sub tutelă. [< tutela].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TUTELÁ, tutelez, vb. I. Tranz. A avea ceva sau pe cineva în grijă; a proteja, a ocroti; a patrona. – Din tutelă.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

A TUTELÁ ~éz tranz. (persoane, așezăminte, teritorii) A ține sub tutelă, limitând în drepturi sau ocrotindu-le; a patrona. /Din tutelă
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TUTELÁ vb. I. tr. A avea grijă, a proteja, a supraveghea; a patrona. [< it. tutelare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TUTELÁ vb. tr. a avea pe cineva în grijă; a proteja, a patrona. (< tutelă)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

TUTELÁ vb. v. patrona.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

tutelá vb., ind. prez. 1 sg. tuteléz, 3 sg. și pl. tuteleáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink