TUSIGÉN, -Ă, tusigeni, -e, adj. (Med.) Care produce tuse. – Din fr. tussigène.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TUSIGÉN ~ă (~i, ~e) med. Care provoacă tuse. /<fr. tussigene
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TUSIGÉN, -Ă adj. Care produce tuse. [< fr. tussigène, cf. lat. tussis – tuse, gr. gennan – a produce].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TUSIGÉN, -Ă adj. care produce tuse. (< fr. tussigène)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
tusigén adj. m., pl. tusigéni; f. sg. tusigénă, pl. tusigéne
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
tusigén, -ă adj. (farm.) Care produce tuse ◊ „Florile de tei pot fi înlocuite cu numeroase alte specii cu acțiune tusigenă, expectorantă și antibronșitică. Este vorba de cimbrișor, muguri de plop, frunze de nalbă sau patlagină.” R.l. 15 IV 77 p. 5 (din fr. tussigène; DZ; DN3, DEX-S)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink