TURKMÉN, -Ă, turkmeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Turkmeniei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Turkmeniei sau turkmenilor (1), privitor la Turkmenia sau la turkmeni, originar din Turkmenia. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de turkmeni (1). – Din rus. turkmen, fr. turkmène.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

TURKMÉN¹ ~ă (~i, ~e) Care aparține Turkmeniei sau locuitorilor ei; referitor la Turkmenia. /<rus. turkmen, fr. turkmene
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TURKMÉN² ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Turkmeniei sau este originară din Turkmenia. /<rus. turkmen, fr. Turkmene
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TURKMÉN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Turkmenia. ◊ (s. f.) limbă turcită vorbită între Marea Caspică și Marea Aral. (< rus. turkmen, fr. turkmène)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

turkmén s. m., adj. m., pl. turkméni; f. sg. turkménă, g.-d. art. turkménei, pl. turkméne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

turkménă (limba) s. f., g.-d. art. turkménei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink