TURCULÉȚ, turculeți, s. m. Diminutiv al lui turc. – Turc + suf. -uleț.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

TURCULÉȚ s. v. floarea-paștelui, floarea-paștilor, floarea-păsărilor floarea-vântului-galbenă, găinușă, gălbenele, păștiță, sticlete.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

turculéț s. m., pl. turculéți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink