TURCOMERÍT, -Ă, turcomeriți, -te, adj. (Înv.) Partizan al turcilor. ♦ Fig. Despotic. – Ngr. turcomerites.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

turcomerít, turcomerítă, turcomeríți, turcomeríte, adj. (înv.) 1. care este partizan al turcilor, admirator al acestora. 2. arbitrar, despotic.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink