TURCOMÁN, turcomani, s. m. (Pop., peior.) Turc. – It. Turcomanno.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

turcomán s. m., pl. turcománi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink