TURCÍT, -Ă, turciți, -te, adj. Care a adoptat limba, obiceiurile și, în special, religia turcilor. – V. turci.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

TURCÍ, turcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) asimila cu populația turcă (și cu religia mahomedană). ♦ Refl. (Fam.) A se îmbăta. – Din turc.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

A TURCÍ, turcésc tranz. A face să se turcească. /Din turc
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE TURCÍ mă ~ésc intranz. A adopta limba, cultura și obiceiurile turcilor; a deveni asemănător cu turcii. /Din turc
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TURCI s. v. păpădie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TURCÍ vb. (înv. și pop.) a se păgâni.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TURCÍ vb. v. ameți, chercheli, îmbăta, turmenta.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

turcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. turcésc, imperf. 3 sg. turceá; conj. prez. 3 sg. și pl. turceáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

turci, turcesc v. r. a se îmbăta, a fi în stare de ebrietate
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink