TURBULÉNT, -Ă, turbulenți, -te, adj. 1. (Livr.) Care face gălăgie; care produce dezordine. 2. (Fiz.; despre fluide) Care prezintă în masa lui vârtejuri, agitație. – Din fr. turbulent, lat. turbulentus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

TURBULÉNT ~tă (~ți, ~te) 1) Care, aflându-se într-o stare de excitație sporită, ațâță pe cei din jur; care provoacă dezordine. 2) fiz.(despre fluide) Care formează vârtejuri. /<fr. turbulent, lat. turbulentus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TURBULÉNT, -Ă adj. 1. Care produce neorânduieli, dezordine; gălăgios, zgomotos. 2. (Fiz.; despre fluide) Care prezintă în masa lui vârtejuri, agitație. [Cf. fr. turbulent, lat. turbulentus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TURBULÉNT, -Ă adj. 1. care produce neorânduieli, dezordine; gălăgios, zgomotos. 2. (despre fluide) care prezintă turbulență (2). (< fr. turbulent, lat. turbulentus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

TURBULÉNT adj. 1. (FIZ.) agitat. (Un fluid ~.) 2. v. zgomotos.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

turbulént adj. m., pl. turbulénți: f. sg. turbuléntă, pl. turbulénte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

curgere turbulentă, (engl.= turbulent flow) mișcare haotică a parti-culelor de lichid în int. unui curent care se deplasează, cu viteză mai mare de 1 cm /s, peste un strat neregulat; în natură c.t. este frecventă și caracterizează apele puțin adânci și curenții de turbiditate. V. și curgere laminară.
Sursa: Petro-Sedim | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink