TUPÉU, (rar) tupeuri, s. n. Îndrăzneală, cutezanță care întrece limita cuvenită; obrăznicie, impertinență. – Din fr. toupet.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

TUPÉU ~ ri n. Fel de a fi al unui om obraznic; îndrăzneală obraznică. /<fr. toupet
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TUPÉU s.n. 1. Îndrăzneală obraznică; cutezanță, impertinență, nerușinare. II. (Teatru) Șuviță de păr de diferite culori, care se lipește la marginea părului, pe frunte și se piaptănă cu părul propriu. [< fr. toupet].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TUPÉU s. n. 1. îndrăzneală obraznică; cutezanță, impertinență, nerușinare. II. (teatru) șuviță de păr de diferite culori, care se lipește la marginea părului, pe frunte, și se piaptănă cu părul propriu. (< fr. toupet)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

TUPÉU s. v. obrăznicie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

tupéu (-uri), s. n. – Îndrăzneală, obrăznicie. Fr. toupet.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

tupéu s. n., art. tupéul
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

a avea un tupeu obraznic expr. (glum.) a fi obraznic, a avea tupeu
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

a o arde cu tupeu expr. (deț.) a fi foarte îndrăzneț
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

tupeu de bulangiu expr. (deț.) îndrăzneală foarte mare.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink