A TUNĂRÍ ~ésc intranz. A fi tunar. /Din tunar
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TUNĂRÍ, tunăresc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A trage cu tunul; a bombarda. – Din tunar.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

TUNÁ, tun, vb. I. 1. Intranz. impers. A se produce un tunet; a se auzi tunetul. 2. Tranz. impers. (Reg.; în imprecații) A lovi pe cineva trăsnetul; a trăsni. 3. Intranz. (La pers. 3) A vui, a bubui. ♦ (Despre glas, cuvinte) A răsuna puternic; (despre oameni) a vorbi cu glasul ridicat; a striga. ◊ Expr. A tuna și a fulgera = a fi foarte furios, a face scandal. 4. Intranz. (Înv.) A trage cu tunul sau cu alte arme de foc. – Lat. tonare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

A TUNÁ pers. 3 túnă intranz. 1) A se produce un tunet (în urma unei descărcări electrice în atmosferă); a răsuna tunetul. 2) A produce un zgomot mare; a scoate un vuiet puternic. 3) fig. (despre oameni) A vorbi pe un ton ridicat; a striga; a țipa. ◊ ~ și a fulgera a-și descărca mânia prin țipete și strigăte. 4) înv. A trage cu tunul (sau cu o altă armă de foc). /<lat. tonare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TUNÁ vb. 1. (Ban.) a durăi, a urla. (Plouă, fulgeră și ~.) 2. v. bubui.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TUNÁ vb. v. detuna, trăsni.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

tuná vb., ind. prez. 3 sg. túnă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink