TULNICÍ, tulnicesc, vb. IV. Refl. A deveni tulnic, a se zăpăci, a se năuci, a se buimăci. – Din tulnic².
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

TÚLNIC, tulnice, s. n. Vechi instrument muzical de suflat popular, asemănător cu buciumul; p. gener. bucium. – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de laura_tache | Semnalează o greșeală | Permalink

TÚLNIC ~ce n. înv. Instrument muzical popular de suflat, asemănător cu buciumul, confecționat din coajă de tei sau de salcie și folosit pentru semnale, chemări etc. /Orig. nec.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TÚLNIC¹, tulnice, s. n. Instrument de suflat asemănător cu buciumul.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

TÚLNIC², -Ă, tulnici, -ce, adj. Cu capul tulburat; zăpăcit, năuc.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

túlnic, túlnică, túlnici, túlnice, adj. (reg.) zăpăcit, aiurit.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

túlnic s. n., pl. túlnice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

tulnic v. bucium.
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink