TULÉU, tulei, s. m. 1. Tulpina unor plante (mai ales a porumbului); partea rămasă din tulpină a unor plante după recoltare. 2. Soi de prun cu coroana piramidală, cu fructul mare, de formă ovoidă alungită, de culoare vânătă. [Pl. și: (n) tuleie] – Cf. știulete.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TULÉU ~ie n. mai ales la pl. 1) Rădăcină a penei nedezvoltate sau smulse. 2) Fir de păr care abia mijește pe fața tinerilor. /<sl. tulu
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TULÉU s. v. tulpină.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TULÉU s. v. cocean, știulete.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

tuléu (agr., bot.) s. n./s. m., art. tuléul; pl. n. tuléie/m. tuléi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink