TULÉI, tuleie, s. n. 1. Cotor al penelor nedezvoltate de pasăre; puf care acoperă corpul puilor de pasăre. 2. Fir de mustață sau de barbă care abia a crescut (la tineri). – Cf. scr. tulaj, ucr. tulij.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
tuléi (-ie), s. n. – 1. Puf, perișor. – 2. Pufuleț de fructe sau de plante. – 3. Cocean, ciocălău, pănușă de porumb. – Var. Trans. tulea. Mold. tiuleu, tiulei. Sl. tulŭ „cilindru gol” (Cihac, II, 426; Tiktin, Candrea), cf. torbă și sb. tulaj „cocean”, rut. tulij, pol. tulja „fier de lance”. La sensul al doilea ar fi putut interveni o contaminare cu tc. tüy „puf”, tüylü „pufos”, mai ales dacă se ține cont de var. mold. Der. din gr. τσῦλος „coloană” (Hasdeu, Col. lui Traian, 1874, 456) sau din mag. toll (Scriban) trebuie să fie abandonată, ca și der. din lat. tubŭla (Pușcariu, Dacor., V, 423; REW 8968). Der. tulean (var. Olt. tujlean), s. n. (cocean, ciocălău; puf, perișor); tulău, s. m. (Trans., bucium foarte lung al ciobanilor, din scoarță de tei sau de salcie, măsoară 2 m. în lungime), probabil din același sl. tulŭ „tub” (după Miklosich, Slaw. Elem., 50 și Cihac, II, 427; din sb., cr. tuliti „a scheuna, a urla”; după Conev, 104, din bg. tulnik); tulnica, vb. (Trans., a suna din tulnic); tulug, s. m. (tuleu de porumb, cocean), în Trans.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
tuléi (cotor al penelor, fir de păr) s. n., pl. tuléie
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TULÉU, tulei, s. m. 1. Tulpina unor plante (mai ales a porumbului); partea rămasă din tulpină a unor plante după recoltare. 2. Soi de prun cu coroana piramidală, cu fructul mare, de formă ovoidă alungită, de culoare vânătă. [Pl. și: (n) tuleie] – Cf. știulete.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TULÉU s. v. tulpină.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TULÉU s. v. cocean, știulete.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
túlă, túle, s.f. (reg.) cărămidă groasă, nearsă; chirpici.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
túlă (-le), s. f. – Cărămidă, chirpici, pentru a căptuși cuptoarele. – Var. tuvlà. Mr. tuvlă. Ngr. τούβλο (Scriban), cf. tc. tuvla. Cf. REW 8968.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
tuléu (agr., bot.) s. n./s. m., art. tuléul; pl. n. tuléie/m. tuléi
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
tulei s. pl. (țig.) țigări.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink