TRUNCHIÉRE, trunchieri, s. f. (Adesea fig.) Acțiunea de a trunchia și rezultatul ei. [Pr.: -chi-e-] – V. trunchia.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

TRUNCHIÉRE s.f. Acțiunea de a trunchia și rezultatul ei; tăiere, ciuntire. [Pron. -chi-e-. / < trunchia].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

trunchiére s. f. (sil. -chi-e-), g.-d. art. trunchiérii; pl. trunchiéri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TRUNCHIÁ, trunchiez, vb. I. Tranz. (Adesea fig.) A ciunti, a reteza, a mutila; a fragmenta, a tăia. [Pr.: -chi-a] – Din trunchi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

A TRUNCHIÁ ~éz tranz. 1) (obiecte, ființe) A lipsi de o parte integrantă. 2) fig. (texte, lucrări) A reduce, știrbind simțitor conținutul. [Sil. -chi-a] /Din trunchi
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TRUNCHIÁ vb. I. tr. A ciunti, a mutila; a reteza. ♦ (Fig.) A suprima unul sau mai multe pasaje dintr-o operă literară. [Pron. -chi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < trunchi, cf. fr. tronquer].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TRUNCHIÁ vb. tr. a ciunti, a mutila; a reteza. ◊ (spec.) a suprima unul sau mai multe pasaje dintr-o operă (literară). (după fr. tronquer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

TRUNCHIÁ vb. v. reteza.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

trunchiá vb. (sil. -chi-a), ind. prez. 1 sg. trunchiéz, 3 sg. și pl. trunchiáză, 1 pl. trunchiém (sil. -chi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. trunchiéze; ger. trunchíind (sil. -chi-ind); part. trunchiát
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink