TRÚDĂ, trude, s. f. (Pop.) 1. Efort fizic sau intelectual deosebit; muncă grea, istovitoare; oboseală, osteneală. ◊ Loc. adv. Cu trudă = din greu, cu mare efort. ♦ Rodul, rezultatul concret al ostenelii cuiva; agoniseală, folos, câștig. 2. Chin, suferință; durere, necaz. – Din trudi (derivat regresiv). Cf. sl. trudŭ.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

TRÚDĂ ~e f. 1) Muncă grea și istovitoare. 2) Rod al muncii; agoniseală; câștig. [G.-D. trudei] /v. a trudi
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TRÚDĂ s. 1. v. oboseală. 2. v. strădanie. 3. efort, greutate, osteneală. (Cu multă ~.) 4. salahorie, salahorit. (După atâta ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TRÚDĂ s. v. calvar, canon, caznă, chin, durere, patimă, schingiuire, schingiuit, suferință, supliciu, tortură.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

trúdă (-de), s. f. – Muncă grea, strădanie, efort. Sl. trudŭ „muncă” (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 424; Conev 66), cf. sb., cr. trud. – Der. trudi, vb. (a se obosi, a se strădui, a munci din greu), din sl. truditi „a chinui”; trudnic, adj. (obositor, epuizant), din sl. trudĭnikŭ; trudelnic, adj. (trudnic, obositor), rar.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

trúdă s. f., g.-d. art. trúdei; pl. trúde
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink