TROSNITÚRĂ, trosnituri, s. f. Faptul de a trosni; zgomot specific produs de un obiect când plesnește, când crapă etc.; pocnitură, pârâitură, trosnet. – Trosni + suf. -tură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

TROSNITÚRĂ s. 1. v. trosnet. 2. v. pocnitură. 3. v. plesnitură.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

trosnitúră s. f., g.-d. art. trosnitúrii; pl. trosnitúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink