TROOSTÍTĂ s.f. Constituent structural al oțelului. [Pron. tro-os-. / < fr. troostite].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TROOSTÍTĂ s. f. constituent structural al oțelului. (< fr. troostite)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

troostítă s. f.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink