TRONSÓN, tronsoane, s. n. Parte dintr-un obiect, dintr-un organ de mașină sau dintr-o construcție având o particularitate distinctă și delimitată de rest prin anumite elemente de legătură sau prin repere. – Din fr. tronçon.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TRONSÓN ~oáne n. 1) Bucată ruptă din ceva. 2) Parte distinctă dintr-un întreg, delimitată prin anumite elemente de legătură. Un ~ de drum. /<fr. tronçon
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TRONSÓN s.n. Bucată ruptă din ceva. ♦ Porțiune a unui drum, a unei construcții; porțiune, crâmpei. [< fr. tronçon].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TRONSÓN s. n. porțiune dintr-un ansamblu, dintr-un drum etc. (< fr. tronșon)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
tronsón s. n., pl. tronsoáne
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
tronson v. serie; simetrie; mod (I, 10).
Sursa: DTM
(2010)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink