TRONCATÚRĂ s.f. Înlocuire într-un cristal a unei muchii cu o fațetă. [< fr. troncature].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TRONCATÚRĂ s. f. înlocuire într-un cristal a unei muchii cu o fațetă. (< fr. troncature)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

troncatúră s. f., pl. troncatúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink