TRÓNCĂT, troncăte, s. n. Zgomot produs de rostogolirea unui lucru, de izbirea unui obiect de altul etc. [Var.: tróncot s. n.] – Tronc + suf. -ăt.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

TRÓNCĂT ~e n. Zgomot apărut ca urmare a interacțiunii dintre corpuri sau medii (mai ales izbire, rostogolire, mișcare rapidă etc.). /tronc + suf. ~ăt
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TRÓNCĂT s. v. troncănire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

troncăt s. n., pl. troncăte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink