TROLÍU, troliuri, s. n. Dispozitiv folosit pentru deplasarea (în sens vertical) a unei sarcini, alcătuit din una sau din două tobe care se pot roti în jurul axelor lor și pe care se înfășoară un cablu fixat cu un capăt de tobă și cu celălalt de sarcina pe care trebuie să o deplaseze. – După fr. treuil.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

TRÓLIU ~i n. Dispozitiv pentru ridicarea sau deplasarea încărcăturilor (cu ajutorul unui cablu înfășurat pe tobă). /<fr. treuil
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TRÓLIU s.n. Aparat care servește la ridicarea sau la transportul unei greutăți cu ajutorul unui cablu, care se înfășoară pe un cilindru rotitor; granic. [Pron. -liu. / cf. fr. treuil].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TRÓLIU s. n. dispozitiv pentru ridicarea greutăților pe verticală sau pe un plan înclinat, cu ajutorul unui cablu care se înfășoară pe un cilindru rotitor; granic. (< fr. treuil)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

TROLÍU s. (TEHN.) granic. (~ de foraj.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

tróliu s. n. [-liu pron. -liu], art. tróliul; pl. trólii, art. tróliile (sil. -li-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink