TROCÚȚĂ, trocuțe, s. f. Diminutiv al lui troacă. – V. troacă.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

trocúță s. f., g.-d. art. trocúței; pl. trocúțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink