TROCÁR, trocare, s. n. Instrument chirurgical în formă de tub ascuțit (cu mâner), folosit la efectuarea puncțiilor sau la introducerea în unele cavități ale organismului a unor instrumente chirurgicale sau a unor dispozitive optice. – Din fr. trocart, germ. Trokar, engl. trocar.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TROCÁR s.n. Instrument chirurgical folosit pentru puncții. [< fr. trocart, germ. Trokar, engl. trocar].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TROCÁR s. n. instrument chirurgical pentru puncții. (< fr. trocart, germ. Trokar)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
trocár, trocári, s.m. (pop.) om care face coveți, vase de lemn; om de condiție modestă.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
trocár (persoană) s. m., pl. trocári
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
trocár (instrument chirurgical) s. n., pl. trocáre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
trocar, trocari s. m. (intl.) polițist.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink