TRÍTIU s. n. Izotop greu, radioactiv, al hidrogenului, cu număr de masă 3, instabil, folosit în fizica nucleară. – Din fr. tritium.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TRÍTIU s.n. (Chim.) Izotop radioactiv al hidrogenului, cu nucleul format dintr-un proton și doi neutroni. [Pron. -tiu, var. tritium s.n. / < fr. tritium].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TRÍTIU s. n. izotop radioactiv al hidrogenului, cu nucleul dintr-un proton și doi neutroni, prin reacții nucleare. (< fr. tritium)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

trítiu s. n. [-tiu pron. -tiu], art. trítiul; simb. T
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink