TRISTÉȚE, tristeți, s. f. Starea sufletească apăsătoare; mâhnire, amărăciune; p. ext. regret. – Trist + suf. -ețe (după fr. tristesse, it. tristezza).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TRISTÉȚE tristeți f. Stare de spirit a unui om trist. [G.-D. tristeții] /trist + suf. -ețe
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TRISTÉȚE s. f. stare sufletească apăsătoare; mâhnire, amărăciune; melancolie; (p. ext.) regret. (după fr. tristesse, it. tristezza)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

TRISTÉȚE s. 1. v. mâhnire. 2. v. posomoreală. 3. duioșie, durere, întristare, jale. (~ exprimată de o doină.) 4. melancolie. (O dulce ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Tristețe ≠ bucurie, veselie, voioșie
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

tristéțe s. f., art. tristéțea, g.-d. art. tristéții; pl. tristéți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink