TRISECȚIÚNE, trisecțiuni, s. f. Împărțire în trei părți egale. [Pr.: -ți-u-. – Var.: trisécție s. f.] – Din fr. trisection.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TRISECȚIÚNE s.f. Împărțire în trei părți egale. ♦ Trisecțiunea unghiului = problemă celebră, pusă în antichitate, privind împărțirea unui unghi cu rigla și compasul în trei părți egale. [Pron. -ți-u-, var. trisecție s.f. / < fr. trisection].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TRISECȚIÚNE s. f. împărțire în trei părți egale. ♦ ă unghiului = problemă, pusă în antichitate, privind împărțirea unui unghi cu rigla și compasul în trei părți egale. (< fr. trisection)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

trisecțiúne s. f. (si1. -ți-u-), g.-d. art. trisecțiúnii; pl. trisecțiúni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink