TRIPOTÁJ, tripotaje, s. n. (Livr.) Afacere necinstită; potlogărie, matrapazlâc. [Pl. și: tripotájuri] – Din fr. tripotage.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TRIPOTÁJ ~e n. livr. Acțiune necinstită, întreprinsă cu scopul de a înșela pe cineva; șarlatanie; potlogărie; escrocherie; coțcărie. /<fr. tripotage
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TRIPOTÁJ s.n. (Rar) Afacere murdară, necinstită. [Pl. -je, -juri. / < fr. tripotage].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TRIPOTÁJ s. n. afacere murdară, necinstită; potlogărie. (< fr. tripotage)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

TRIPOTÁJ s. v. escrocherie, hoție, impostură, înșelăciune, înșelătorie, pungășeală, pungășie, șarlatanie, șmecherie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

tripotáj s. n., pl. tripotáje
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink