TRIPLICITÁTE s. f. (Livr.) Însușirea de a fi triplu. – Din fr. triplicité.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TRIPLICITÁTE s.f. 1. Calitatea de a fi triplu. 2. Număr întreit; ansamblu, unitate alcătuită din trei părți identice. [Cf. fr. triplicité].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TRIPLICITÁTE s. f. însușirea de a fi triplu. ◊ ipocrizie în cel mai înalt grad. (< fr. triplicité)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
triplicitáte s. f., g.-d. art. triplicității
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
triplicitáte s.f. Ipocrizie, fățărnicie în cel mai înalt grad ◊ „Duplicitatea este un lucru destul de rău, dar X demască [...] o manifestare de triplicitate.” L. 1 XII 66 p. 27 (din triplu, după tipul duplicitate; DN3 – alt sens)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink