TRINÓM, trinoame, s. n. Expresie algebrică compusă din trei termeni. – Din fr. trinôme.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TRINÓM ~oáme n. Polinom cu trei termeni (trei monoame). /<fr. trinôme
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TRINÓM s.n. Expresie algebrică formată din trei termeni. [Pl. -oame. / < fr. trinôme, cf. gr. tri – cu trei, nomos – parte].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TRINÓM, -Ă I. adj. (despre ecuații) din trei termeni. II. s. n. polinom cu trei termeni. (< fr. trinôme)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

trinóm s. n., pl. trinoáme
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink