TRILUÍ, triluiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A scoate triluri, a cânta în triluri. – Tril + suf. -ui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A TRILUÍ pers. 3 tríluie intranz. (mai ales despre privighetori și despre ciocârlii) A scoate sunete melodioase caracteristice speciei; a cânta în triluri. /Din tril
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

triluí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. triluiésc, imperf. 3 sg. triluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. triluiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink